Scriam pe o bucatica de hartie alba rupta din caietul meu cu vise,iar tu te uitai peste umarul meu gol,cu breteaua neagra atarnand inutila pe brat.
Noaptea deja imi acoperise ferestrele,dar o facuse voluntar,si cat mai repede, pentru ca stia ca nu-mi place sa fiu imbracata in lumina atunci cand ma strangi in brate.
Farame din noptile ce-au trecut au ramas inca imprastiate in patul meu,pe cearsafuril mele,pe perna mea,in salteaua mea si din cand in cand, le strang pe toate in pumn,le imprastii pe o coala alba si reconstruiesc amintirile in original in mintea mea,cu toate detaliile la locul lor,ca o cladire imensa din bucati de puzzle,pe care o daram in placeri si o recladesc din lacrimi pe fiecare bucatica a foii albe din caietul meu de vise, in fiecare noapte.
Muzica.Muzica pe buzele tale si-ale mele,in bratele si degetale tale.Muzica in corzi si in pereti,vibrand o data cu camera mea si gandurile mele albe.Stii ca e un lucru care ma enerveaza atunci cand gandesc,ma pierd in aspiratii si-n dorinte sterse...si totusi,in loc sa ma lasi in pace,ma faci sa rad,incontinuu si neconditionat.Poate te enrveaza cand rad,dar nu mi-ai spus-o pana acum,si asta te face un mim impecabil,si poate de aceea continuu sa o fac fara sa ma mai gandesc la repercursiuni:"Ma iubeste,nu ma iubeste...Ma iubeste mult,ma iubeste si mai mult,nu ma iubeste deloc...".
Atat si nimic mai mult.Ca un vis intins pe o coala de hartie.Visul este temporar,hartia ramane.Noptile au trecut,amintirile au ramas,si eu am ramas...si tu esti inca aici.
