Ganduri

Am fost nascuti intr-o societate care nu ne merita, din niste parinti care nu ne merita, niste prieteni care nu ne merita, pentru motive nemeritate.
Si cand zic ca nimeni nu ne merita, nu ma refer la faptul ca suntem genii sau fiinte cu capacitati supranaturale de care cei din jur nu merita sa beneficieze; ci ma refer la faptul ca avem inimi prea firave, prea bune si prea iubitoare pentru a rezista noroiului cu care suntem improscati zilnic de oamenii care se cred superiori noua dar care de fapt, nu ne inteleg.
Societatea actuala e bazata pe minciuna, tradare, lasitate si avaritie; cum ar putea inimile celor care dau totul pentru cei la care tin, care iarta si uita, sa supravietuieasca intr-o astfel de lume mizera?
Ei bine, nu supravietuiesc. Sau, in cel mai bun caz, ori isi schimba total perceptia asupra lumii, si devin la randul lor, rai, mincinosi, ipocriti, cu sufletele arse de ura; ori isi iau inima si o inchid intr-un seif impenetrabil, ca mai apoi s-o ingroape la 3000 de metri sub pamant si sa uite de ea, ori s-o foloseasca doar ocazional.
Nu merita sa-ti mai pierzi timpul incercand sa-i faci pe ceilalti sa te inteleaga, sa te accepte asa cum esti; pentru ca invariabil vei fi luat de prost si vei deveni bataia de joc a tututuror prin simplul fapt ca esti genul de om care e in stare sa faca orice pentru cel apropiat, ca esti in stare sa-ti dai ultimul sfant ca cel care se da prietenul tau sa se duca sa-si cumpere droguri, ca esti in stare sa-ti vinzi sufletul ca altul sa-si cumpere un Ferrari si o vila la munte.
Pentru acei care se gandesc la binele altora inaintea binelui propriu nu exista lume; decat lumea lor interioara cel mai probabil.
Acea camera goala, cu ferestre baricadate si usi batute in cuie, cu pereti scorojiti si parchet care scartaie la fiecare bataie a vantului; in acea camera sa iti afunzi gandurile bune, fericirea si dorinta de a-i ajuta pe cei carora le oferi totul pe tava si care, cand le intorci spatele te injura de mama cu o seninatate demna de un premiu Nobel pentru Pace.
In lumea asta infecta in care traim nu iti poti permite sa fi fericit, nu iti poti permite sa visezi copilareste la chestii roz si pufoase, la stelute si floricele colorate si curcubee; in schimb, esti bine primit in club daca te gandesti ca ar trebui sa mai lucrezi 10 ore in plus ca sa ai cu ce sa-ti hranesti cei 10 copii pe care i-ai facut ori ca esti prea prost, ori prea nesimtit, ori prea sarac ca sa folosesti un prezervativ; esti bine primit daca ii barfesti pe cei mai slabi de inger, daca ii calci in picioare pe cei care iti intind o mana si doresc sa-ti fie prieteni; esti si mai bine primit daca ai buzunarele pline de lucruri furate insa ai capul gol si esti al dreacu' de usor de manipulat de cei "superiori" (care sincer, sunt mai prosti decat ne-am putea da seama vreodata).
Pentru astfel de valori nu merita sa traiesti, nu merita sa-ti irosesti viata pretioasa.
Prefer sa fiu la 3 metri sub pamant decat sa ajung un astfel de om. Si daca ma insel, atunci inseamna ca am ajuns robot si e timpul sa ma deconctez de la priza care ma alimenteaza cu viata...

Scrum...

Asteptam in statia de la autobuz de aproximativ 10 minute. Deja tigarea pe care mi-o aprinsesem in prealabil se consumase pe jumatate, iar masina intarzia sa apara.
Frig afara,o mana inghetata pe filtrul tigarii si aburi iesindu-mi din plamani o data cu o considerabila cantitate de dioxid de carbon. Teava de esapament.
Umbra suava de caldura, el se opri in spatele meu. L-am simtit, imediat ce mi-am simtit aerul din plamani si nicotina absorbite de plamanii lui. Ma privea fix, cu niste ochi halucinogeni de un verde inchis spre mov.
Iar in acel moment am simtit ca, daca as deschide gura, as ramane fara suflet; puternica atractie magnetica.
Si totusi l-as fi lasat, l-as fi lasat sa-mi consume sufletul pe gura. L-as fi lasat sa ma soarba picatura cu picatura, l-as fi lasat sa-mi faca buzele sa sangereze.
L-as fi lasat sa-mi arda interiorul cu bricheta, sa-mi sparga inima in pumn si limba in dinti.L-as fi lasat sa ma faca sa ard, sa ma striveasca in brate.L-as fi lasat sa-mi scranteasca incheieturile mainilor in cearsafuri albe de bumbac.
L-as fi lasat sa ma muste de gat, de umeri si de spate, sa simt cum mi se tumefiaza pielea cu fiecare atingere.
L-as fi lasat sa ma lege cu corzile de la chitara si sa ma ciupeasca.
L-as fi lasat sa-mi franga coastele dintr-o muscatura, sa-mi rupa carnea dintr-o privire.
L-as fi lasat sa-mi imprastie parul pe parchetul vested al unei garsoniere goale, reci. Sa-i simt degetele cum se infig in pielea mea, unghiile cum trag amintiri dupa ele.
L-as fi lasat sa-mi bea cafeaua din palma, sa-mi suga fericirea din suflet.
L-as fi lasat sa ma lase moarta, fara suflare, fara viata, fara ganduri, sentimente, sange.
Sa-mi sarute amurgul din ochi.
M-am ars cu tigarea consumata deja pana la filtru. Buzele imi frig.
Masina spumega in statie asteptandu-ma sa urc. Am privit in urma. Am urcat in masina. Am plecat. M-am rupt de el. M-am trezit din vis. El inca dormea.

FREEDOM!!!

[So tie me up baby, break me down, suck me up,drown me in the sky, lift me up, rise along, never fall,never shatter,Heart, show me what you got!!!]
[Hold my hand, never Die, never Cry, stand UP! SHOUT!]
[Get drunk, run for me, sing for me, LOVE, crawl, grab stars, LIVE!] [Wish, JUMP!]
[...]

[Be my Heaven&Hell, my Hard&Heavy]

I'm your half, baby...so deal with it!

I'm your half, baby...scream my name like you'd scream yours...
Cam asa s-ar zice...
De fapt, asa s-ar sopti. Nu de alta dar de obicei tu esti cel care ridica vocea cand eu tac. Tu esti cel care adora muzica tare si miscarile bruste cand eu ascult muzica la casti.
Asa e...sau poate ma insel.
As putea sa zic ca ma cunosti, de fapt sunt sigura ca ma cunosti. Imi stii toate miscarile, toate genurile de priviri, toate genurile de limbaj; iar eu abea daca ghicesc ce simti.
Cunosti fiecare culoare pe care o capata ochii mei cand te privesc, si fiecare gust pe care-l capata gura mea cand te sarut.
Tutun.Ciocolata.Alcool.Cafea.Vise.
De asemenea, as putea sa zic ca eu sunt tu, cateodata cand imi vine sa urlu la tine pana-mi crapa plamanii, pana imi plesnesc venele,pana mi se tumefiaza gatul.
Nu stiu de ce, dar langa tine nu sunt eu. Sunt tu. Iti absorb sentimentele pana in punctul in care voi deveni un fel de "tu". O clona.O copie. Ceva care nu-ti va placea in orice caz. Sau poate ma vei placea pentru ca sunt ca tine, ca alerg, ca fumez, ca duhnesc a alcool si a miros de padure dupa ploaie, ca sunt nonconformista sau ca cel putin, asa imi doresc sa par, ca stau pe jos in loc sa stau pe banca, ca am oja de pe unghii scorojita si dermatograful intins.
Eu sunt tu.Sunt ca tine.Pentru ca asa ma vrei si nu cred ca as supravietui fiind altfel.Pentru ca asa sunt eu.
Sunt o blonda cu ochi verzi. Sunt un brunet cu genunchii juliti de la skate si miros de graff. Sunt un pletos cu 10 pierce-uri si-un tatuaj pe omoplatul stang. Sunt roscata de la colt careia i-ai cerut o tigare. Sunt tu.
Intelegi unde bat?

"Stay with me..I'm scared...don't leave..."

Asa cum noaptea se imbina cu ziua, asa cum marea atinge plaja, asa cum norii ating cerul.
Te completez pentru ca te iubesc, pentru ca nu pot fi eu definita ca fiinta umana fara existenta ta.
Pentru ca imi doresc sa fiu exact ceea ce vrei tu si nu-mi pasa de nimic altceva.
Sa ma trezesc dimineata, sa privesc in oglinda si sa zambesc. Sa te vad in fiecare reflexie pe o suprafata lucioasa.
Sa ma inconjor cu tine.
Sa ma inec in tine.

Si alte chestii siropoase de genul.

"Deal with my dreams bud, you'll be living in them."

Mda.