Freedom has rules...

Simt ca ar trebui sa-mi fi aproape si totusi nu esti...simt ca ar trebui sa-mi oferi mana ta mereu calda, insa tu nu mi-o intinzi...simt ca ar trebui sa fii langa mine, acum cand lumea mea e pe cale sa se prabuseasca, insa tu unde esti?...simt ca ar trebui sa primesc un raspuns, insa se aude doar ecoul meu in departare.
Ma amuz la gandul ca am crezut in chestia asta care se numea "noi". Ma amuz la gandul ca am avut puterea sa cred in tine pana la capat si totusi mi-ai inselat asteptarile, iar si iar si iar....Nu credeam ca tocmai tu, dintre toate persoanele la care tin peste masura de mult, sa ma faci sa ma simt rece si distanta cand tocmai tu cu caldura ta trebuia sa ma readuci pe pamant...si totusi tu, tu cu ochii tai verzi m-ai facut sa uit de tot ce e rational in mine, m-ai facut sa gresesc la fiecare pas si mai ales, sa ma intreb daca asa sunt eu cu adevarat.
Poate asa sunt eu, poate asa esti si tu si din cauza asta acum incerc s-o iau pe un drum diferit de al tau, sa ma indepartez de ceea ce se numea candva "noi", "noi amandoi", rupti de lume undeva pe canapea sau undeva in patul tau, cu muzica ta, cu gandurile tale...
Mi-e dor, si totusi mi-e atat de frig si asta ma impiedica sa mai simt, sa mai cred ca vei veni candva inapoi, ca ma vei mai strange o data in brate, ca ma vei mai saruta pe frunte, ca ma vei mai saruta pe gat asa cum numai tu stii cat de mult imi place...vom mai fii vreodata "noi" asa cum eram la inceput?spune-mi, sopteste-mi in ureche,vei mai fi ingerul meu?